skip to main |
skip to sidebar
Este dragostea un miracol? Sau este o potrivire a nevoilor partenerilor? Intrebarea pare putin desueta. Cine se mai oboseste astazi sa descopere miracolul din celalalt, sa se minuneze de el ca de-un lucru pretios si rar? In primul rand trebuie sa imi dea ceea ce imi trebuie MIE. Egoismul este intotdeauna forma de existenta cotidiana a relatiilor. Ceea ce nu este un lucru rau. E bine sa nu fim masochisti… e bine insa sa existe si un echilibru in toate. Atunci cand vorbim despre povesti de dragoste, nu putem sa nu oftam putin, pentru ca cel putin dupa 25 de ani incolo aproape toata lumea si-a trait propriile povesti de dragoste: frumoase, urate, triste, vesele, masochiste, incredibile, cum or fi ele, dar toti am trait “propria telenovela” daca nu “propriile telenovele”. Propria “maaaare” poveste de dragoste!
“I am Me. In all the world, there is no one else exactly like me. Everything that comes out of me is authentically mine, because I alone chose it -- I own everything about me: my body, my feelings, my mouth, my voice, all my actions, whether they be to others or myself. I own my fantasies, my dreams, my hopes, my fears. I own my triumphs and successes, all my failures and mistakes. Because I own all of me, I can become intimately acquainted with me. By so doing, I can love me and be friendly with all my parts. I know there are aspects about myself that puzzle me, and other aspects that I do not know -- but as long as I am friendly and loving to myself, I can courageously and hopefully look for solutions to the puzzles and ways to find out more about me. However I look and sound, whatever I say and do, and whatever I think and feel at a given moment in time is authentically me. If later some parts of how I looked, sounded, thought, and felt turn out to be unfitting, I can discard that which is unfitting, keep the rest, and invent something new for that which I discarded. I can see, hear, feel, think, say, and do. I have the tools to survive, to be close to others, to be productive, and to make sense and order out of the world of people and things outside of me. I own me, and therefore, I can engineer me. I am me, and I am Okay.”
Hai sa injumatatim lucrurile,cu putina imaginatie.Sa ne jucam,deci,de-a jumatatea.Nici cea mai rea,nici cea mai buna,ci jumatatea din tine care isi doreste o jumatate cel putin la fel de buna.Cum ar fi ca fiecare dimineata sa inceapa la 10 si jumatate?Eu sa deschid ochii,pe jumatate si sa te vad pe jumatate dezvelit.Sa fii imbracat doar pe jumatate si sa ai fata pe jumatate sifonata de la perna pe care o sufoci toata noaptea.Sa ne trezim,asa,doar pe jumatate.Sa inchidem ochii si sa ne povestim visele.Eu sa incep o jumatate,tu sa continui cu jumatatea ta.Sa mancam din aceeasi farfurie-tu jumatatea rosie,eu jumatatea verde.Sa ne prinda miezul zilei pe jumatatea insorita a patului.Eu sa incep sa ma alint si sa iti sarut doar un obraz,doar o mana,doar o ureche.Tu sa ma saruti pe jumatate de gura,in timp ce-mi povestesti o jumatate din ziua trecuta.Sa facem dragoste doar pe jumatate ca sa te enervezi doar pe jumatate.Sa ma ridic,sa ma imbrac si sa ies pe usa,intoarsa jumatate spre tine.Tu sa te uiti in gol,eu sa cred ca te uiti la mine.Sa cobori imediat in pat si sa ma lipesti de un perete.Sa facem dragoste pana la capat.Dupa ce-ti fumezi tigara,sa ma sfatuiesti sa nu mai fac lucrurile pe jumatate.Iar eu sa-ti reamintesc cat de mult iti place sa imi spui "jumatatea mea".
In concluzie,ideea de jumatate incita si iti aduce sentimentul ca trebuie sa devii un intreg.Poate ca totul a inceput odata cu geometria,poate ca este doar o problema de logica.Cert este ca ne dorim o viatza completa,formata din doua jumatati...
Exista un timp pentru lacrimi...care s-a dus de mult...nu mai este...l-am pierdut printre anii care au trecut...l-am lasat sa plece fara sa ma uit în urma dupa el...Dar si pentru a zâmbi...pe care îl asteptam mereu...fiecare din noi...pentru ca un zâmbet înseamna mult...un zâmbet poate reprezenta multumirea sufleteasca....poate fi linistea de care aveam nevoie... Exista un timp pentru a merge mai departe...dar si pentru a renunta. Exista un timp pentru dezamagiri pe care l-am alungat...pe care nu mi-l mai doresc ...dar si pentru noi începuturi. Exista un timp pentru cer senin...dar si pentru ploi. Exista un timp pentru a actiona... dar si pentru a astepta. Exista un timp pentru a creste... Exista un timp pentru schimbari... Exista un timp pentru a fi sus... si pentru a te ridica. Exista mereu timp pentru iertare... Exista mereu timp pentru a alege ce este corect... Exista mereu timp pentru iubire...pentru ca timpul pentru iubire nu poate fi oprit...nu poate fi alungat...nu poate fi îndepartat...indiferent cine suntem...ce suntem....Acest timp al iubirii ne face sa ne simtim tineri...la orice vârsta...ne face sa fim noi...sa visam si sa speram ca vom trai în continuare acele clipe minunate pe care nu le vom uita...
