24 de ore în culisele celebrităţii.
Un portret necruţător al timpului nostru.
O zi la Cannes. Scena: strălucitorul festival de film. Personaje principale: Igor Malev şi Ewa, fosta lui soţie. Personaje secundare: actorii principali şi figuranţii fastuoasei lumi a filmului şi a modei. După o despărţire dureroasă, Igor, un om de afaceri rus, elaborează un plan pentru a-şi recâştiga fosta soţie. E dispus să facă orice sacrificii, inclusiv umane, în numele acestei iubiri devastatoare, care distruge totul în jur, dezintegrându-i inclusiv pe cei care o trăiesc.

 Citate

Inca de cand barbatii si femeile au inceput sa traiasca in pesteri, moda e singurul limbaj inteles de toata lumea, prin care si necunoscutii pot comunica.

Exista momente in care viata ii desparte pe unii oameni doar pentru ca amandoi sa inteleaga cat de importanti sunt unul pentru celalalt.

Cand cineva incepe sa reflecteze asupra deciziei pe care trebuie sa o ia, in general renunta- e nevoie de mult curaj pentru anumiti pasi.

Oamenii nu sunt niciodata multumiti. Daca au putin, vor mult. Daca au mult, vor si mai mult. Daca dau pe-afara de cat au, vor sa fie fericiti cu putin, dar sunt incapabili sa faca vreun efort pentru asta.

Trebuie sa iubim pentru ca suntem iubiti de Dumnezeu. Ne trebuie constiinta mortii, ca sa intelegem bine viata. Trebuie sa luptam ca sa crestem- dar fara a cadea in capcana puterii astfel obtinute, fiindca stim ca nu inseamna nimic. Si, in sfarsir, trebuie sa acceptam ca sufletul nostrum- chiar daca e vesnic- este in acest moment prins in plasa timpului, cu avantajele si limitele lui.

Incearca imposibilul. Nu incepe de jos, pentru ca esti deja jos. Urca repede, inainte sa ti se ia scara. Daca ti-e frica, fa o rugaciune, dar mergi inainte.

Nu conteaza originea diamantelor, daca stralucesc. In lumea asta numai dragostea merita absolut tot. Restul nu are nici un sens.

Nu exista sanse unice, viata iti scoate intotdeauna in fata o alta ocazie.

Talentul e un dar universal. Dar e nevoie de mult curaj ca sa-l folosesti.

Cand observati cel mai mic semn de indiferenta si lipsa de entuziasm fata de semenii vostri, fiti pe faza! Singurul mod de a preveni o asemenea boala este sa intelegi ca sufletul sufera, sufera mult, cand il obligam sa traiasca superficial. Sufletul are nevoie de lucruri bune si profunde.

Sa alegi ceva e poate cel mai greu lucru in viata unui om.

“Binecuvintat cel care reuseste sa le dea copiilor lui aripi si radacini.”- proverb arab
            Avea nevoie de radacini: exista un loc pe lume unde ne nastem, unde invatam o limba si descoperim cum au deposit stramosii nostri problemele cu care s-au confruntat. Si vine o vreme cand devenim responsabili pentru locul acela.
            Avea nevoie de aripi. Ele ne dezvaluie orizontul nesfarsit al imaginatiei, ne conduc spre visurile noastre, peste mari si tari. Numai aripile ne permit sa cunoastem radacinile semenilor nostril si sa invatam de la ei.

Experienta m-a invatat ca oamenii nu pretuiesc ceva decat daca, macar pentru un moment, s-au indoit ca au sa obtina ceea ce isi doreau.

Sindromul celebritatii. Cand oamenii uita cine sunt si incep sa creada in ceea ce altii spun despre ei. Superclasa, visul tuturor, lumea fara umbre si fara tenebre, unde cuvantul “da” serveste drept raspuns la toate cererile.

A inteles ca, orice ar crede lumea, puterea inseamna sclavia cea mai neagra. Cand ajungi aici, nu mai vrei sa iesi. Totdeauna exista un nou pisc de cucerit. Totdeauna exista un concurent de invins sau de deposit.

Oamenii se inchid in lumile lor egoiste, fac planuri care nu-l includ si pe aproapele lor, cred ca planeta nu e decat un teren care trebuie exploatat, isi urmeaza instinctele si dorintele fara a se sinchisi de binele comun.

Nimic nu ajuta mai mult la schimbarea starii de spirit a unei femei decat certitudinea ca e dorita de sex opus.

Toti indeplinim un scop prin crearea noastra, ce se numeste Dragoste. Dar aceasta nu trebuie sa fie concentrata numai asupra unei persoane- este raspandita in toata lumea si asteapta sa fie descoperita. Lupta sa gasesti dragostea asta. Ceea ce a fost nu se va mai intoarce. Ceea ce va veni asteapta sa fie descoperit.

Nu descoperim ca un plan este gresit pana cand nu suportam toate consecintele.

Oglinda arata adevarul; nu greseste pentru ca nu gandeste. A gandi inseamna in mod esential a gresi.

Pacatul in numele binelui e o virtute, iar virtutea in numele raului e un pacat.

Demnitatea unui om nu e masurata de cei care se afla in jurul lui cand este pe culmea succesului, ci de abilitatea lui de a nu uita mana care i-a fost intinsa cand avea mai multa nevoie de ea. Daca acea mana e murdara de sange sau de sudoare, cu conteaza: cineva care se afla pe marginea prapastiei nu intreaba cine il ajuta sa nu cada.

Sentimentul de recunostinta e important: nimeni nu ajunge prea departe daca-i uita pe aceia care se aflau langa el la nevoie.

Recunostinta, necesitate, relatii. Orice se poate rezolva cu ajutorul acestor lucruri.

Viata are multe feluri de a pune la incercare vointa oamenilor; fie facand sa nu se intample nimic, fie facand ca totul sa se petreaca deodata.

Asta face lumea dintr-un om: il transforma intr-un mediocru pe masura ce trec anii, ca sa nu mai fie vazut ca o persoana originala, entuziasmata. Pentru societate, batranetea e un stigmat, nu un semn de intelepciune.

Sa acumulezi dragoste inseamna noroc, sa acumulezi ura inseamna dezastru. Cine nu recunoaste usa pe care intra problemele o s-o lase deschisa si asa reusesc tragediile sa intre.

“Nu”-ul are faima de rau, egoist, nelegat de lumea spirituala. Cand spunem “da” ne credem generosi, intelegatori, educati.

ALICE
Inventeaza ce nu exista. Pentru ca ceea ce exista apartine tuturor. Dar daca reusesti sa gasesti ceea ce nu exista, atunci ai ceva numai al tau. Si, daca cineva vede ceea ce vezi tu, atunci ai gasit pe cineva care traieste ceea ce traiesti si tu. Nu-l lasa sa plece. Opreste-l! Traieste povestea! Povesteste!

Povestile sunt ca oamenii. Nu sunt facute sa traiasca singure. Intr-un colt al lumii exista cineva care traieste o poveste ce se oglindeste intr-a ta. Uita-te in jur! Acel cineva nu e departe. E cealalta jumatate a cartii. Nu mai pierde timp scriind alte pagini... Cauta-l! Restul il veti scrie impreuna. Pentru ca nimic nu e mai reusit ca doua povesti ce se impletesc.

Dar pana la urma supravietuiesti oricarui lucru, sexului, minciunilor, examenelor…e filozofia lui “ma descurc eu cumva”.
Se spune ca in viata e de preferat sa ai amintiri urate decat regrete. Eu cred ca sunt mai bune regretele, pentru ca pe alea le poti prelucra, iti poti imagina ce final iti place, in timp ce amintirile urate au deja un final, nu le poti schimba. Mai bine o poveste nerezolvata, pe care o poti strange in maini ca pe plastilina, ca sa-i dai ce forma vrei tu. 

Adevarul e ca si iubirea e ciudata: nu stii in ce directie o apuca, la un moment dat apare un nou personaj si totul se complica.

Atunci cand amani lucrurile, iti cresc asteptarile si implicit teama ca aceste asteptari sa nu fie inselate.
E instinctiv sa crezi ca, daca fugi de tot inainte, iti va fi mai usor sa nu privesti inapoi. Gandesti instinctiv: cu cat mergi mai departe, cu atat ti se va parea mai mic ce ai lasat in urma. Dar regulile perspectivei nu se aplica sic and e vorba de dragoste. Poti sa fugi o mie de mile, luni, ani de zile, ajunge sa te intorci o clipa, sa lasi un singur moment garda jos si sa te lasi invinsa de amintire, ca sa-l gasesti acolo. O sa-ti ajunga acea singura clipa ca sa-ti dai seama ca de fapt nu ai ajuns atat de departe, nu ai mers atat de mult. 

E mult mai greu sa iubesti de aproape, din interior, pentru ca ochii vad bine, nu mai poti da norilor forma pe care o vrei. 

Viata ar fi mai frumoasa daca ar fi o clatita, pe care o poti umple cu ce vrei.

Si uneori, e de ajuns o idee, una, oricare, ca sa te faca sa simti ca nu pedalezi in gol, ca mergi intr-o directie.

Si maine nu e maine, e acelasi azi cu alt nume.

Daca iubesti suferi, dar cel putin iubesti, daca nu iubesti suferi oricum si nu ai nimic in schimb.
Sa aduni incontinuu e principiul cumparaturilor: unii au pus in carucior ce nu trebuia, altul va ajunge la casa si va plati mai mult decat a cumparat si n-o sa mai poata faca nimic. Va trebui sa plateasca si gata, pentru ca scoala e ca un supermarket , fara ghiseu pentru reclamatii, insa.

A disparut poezia in societatea de astazi? Nu, n-a disparut, si-a schimbat doar vesmintele, se regaseste in strofele unui cantec, in cele 160 de caractere ale unu sms, in viteza unui email…Nu, poezia nu dispare, pentru ca omul nu poate sta de unul singur, nu poate sa-si fie suficient siesi, are nevoie sa simta aproape viata.

Si apoi, cum poti sa fii obiectiv? Ochii mei nu vad ca ai celuilalt, pielea mea nu simte ca a lui.
Dupa ce rezisti o vreme sa mergi contra curentului, muschii renunta sa mai lupte sit e lasi purtat de valuri.
Omul ar trebui sa incerce sa caute semnificatiile, nu cuvintele.

Stiti care e adevarul? Ca fiecare lupta pentru el…Si totusi cele mai nobile razboaie sunt cele purtate pentru ceilalti, pentru ca exista forta unui ideal pur, si nu a unui interes.

Si matematica e relativa, pentru ca stau cu el pe prosop si mi se pare ca am de doua ori mai mult loc decat de obicei. Ciudata ecuatie: jumatate=dublu.

Corpurile nu sunt facute ca sa stea singure, dragostea e un joc de puzzle. Trebuie sa gasesti bucata potrivita, trebuie sa te impiedici si sa continui cautarea, la fel ca marea, care isi imbratiseaza plaja ei, pentru ca una fara cealalta nu ar putea exista.

Cand gasesti dragostea, poti face orice, poti chiar sa numeri stelele. Si cerul nu mai e atat de departe si nu mai e dusmanul tau.

E urat cand obiectele dureaza mai mult decat persoanele.

Uneori, in interiorul tau ai mai mult spatiu decat crezi. Mai mult spatiu si mai multa forta.

Daca timpul fuge, noi ne infigem picioarele in pamant.

In realitate amintirile dorm inauntrul nostru. Preferam sa nu le trezim: amintirile sunt la fel ca bebelusii, trebuie sa pasesti incet…cand se trezesc e greu sa-i mai adormi la loc. Sstt… e mai bine sa mergi pe varfuri.

Viata e la fel ca urcatul pe munte: nu trebuie sa te uiti inapoi, risti sa te ia ameteala. Trebuie sa mergi inainte, inainte, inainte…fara sa-ti para rau de ce ai lasat in urma, pentru ca, daca a ramas in urma, inseamna ca nu voia sa te insoteasca in calatoria ta. Dar ti-a folosit si acea bucata de stanca pe care nu o mai poti vedea, te-a facut sa intelegi, ti-a dat elan.

A fi adult e ca si cum ai redeveni copil: intrebi mereu “de ce?”.

La optsprezece ani inima tresare si alearga mai repede decat minutele, mai repede decat secundele. Bate, bate, bate…si tu nu te vei uita pe gaura cheii, pentru ca la optsprezece ani esti atat de grabit si atat de putin suspicios. Nu vei intreba “cine e?”. Raspunsul va fi mereu acelasi: “Putina dragoste”. Si uneori, o s-o alungi din piept, o sa-i spui ca e proasta si sa se duca sa-si caute pe altcineva in alta parte. Dar, de cele mai multe ori, ii vei spune sa ia loc si ii vei da ceea ce are nevoie.

CARLO

Uneori, e nevoie de un pas gresit ca sa intelegi cum trebuie sa mergi si apoi gasesti drumul…Trebuie sa te impiedici, apoi sa pui un picior inaintea celuilalt si nu cazi.

Mainile oamenilor sunt instabile, te iau si apoi te arunca.

“Incercarea moarte n-are”- adevarat, dar cand incerci si nu reusesti, te roade.

Omul e supus greselii, nu trebuie sa ceara scuze nimanui.
Pentru a reusi nu-ti trebuie forta si nici inteligenta. E de-ajuns sa cunosti punctele slabe ale adversarului.

A fi cult e la fel ca atunci cand ai o prietena frumoasa care nu iese niciodata in oras: cultura n-are nici un sens daca n-o arati cuiva.

La ce-ti foloseste sa-l tii pe celalalt, cu orice pret? E ca atunci cand tii in frigider o mancare stricate. E mai bine sa o arunci, macar nu mai pute. Te scutesti de tacerea a doi oameni care nu ma au nimic sa-si spuna, de singuratatea in doi.

Viata e un film care se toarna o singura data si atat. 

Ar fi mai usor daca fiecare persoana ar fi programata, daca pe fruntea fiecaruia dintre noi ar scrie ce suntem. Dar nu, scrisul trebuia sa se afle pe interior, la fel ca etichetele hainelor. Si nu stii cine spune adevarul, nu stii pe cine sa crezi.

Din pacate, corpul si capul nu prea comunica intre ele si aproape niciodata nu sunt de acord unul cu celalalt.

A deveni barbat nu inseamna a face sex; inseamna sa-ti infrangi propriile temeri si sa lupti pentru persoana iubita.

Lumea e ciudata: se largeste, se restrange, apoi se largeste din nou si nu poti stii sigur niciodata ca vei reusii sa-ti gasesti locul in ea. Dar cand reusesti sa-ti gasesti locul, trebuie sa furi cata viata poti. Si sa pui putin deoparte. Poate intr-o zi, cand vei avea nevoie de amintiri, iti va folosi acel pumn de viata si iti va face placere sa gasesti un fir de nisip in par. Si sa stai acolo mangaindu-ti sufletul si lasandu-l sa vorbeasca.

Stii ce inseamna sa simti ca-ti sare inima din piept? Eu da, am descoperit-o in ziua aceea, putin mai tarziu. Parca mori, ca apoi sa renasti. Dar de data asta nu esti singur, ci impreuna cu ea. Si o gasesti langa tine. Si poate ea nu stie, dar ne-am nascut impreuna. Ne-am nascut impreuna in dimineata aceea.

O carte superba!!mi a trezit atatea amintiri..atatea vise...ani care s-au dus si nu se mai intorc!!o carte pe care o voi reciti peste ani si ani...

Alegi un taxi mai aranjat, curat, bine întreţinut etc. Nu te sui în orice taxi care la primul viraj se rupe-n două.
- Mergi şi baţi politicos în geam la taxiu…Liber? … şi taximetristul o să spună…Îmi pare rău sunt ocupat. sau Da, poftiţi!
- Te urci în taxi şi constaţi c-ai dat peste unul care vorbeşte mult şi prost sau, din contră, unul care nu scoate un sunet. Sunt cazuri în care dai peste flegmatici, manelişti sau, daca ai noroc, peste oameni serioşi şi de treabă.
- De multe ori eşti respins pentru curse scurte sau trebuie să plăteşti cursa mai mult decât face.
- De când te urci şi până te dai jos, ceasul înregistrează o sumă de bani pe care tu o plăteşti la final.
- Ai ajuns la destinaţie, ai plătit cursa, dar mai lasă şi başiş că aşa-i frumos...=))))